Aventura noastră la cireşe

Ani la rând mi-am dorit să ajungem la livada de cireşe de la Hodora când cireşele sunt coapte. O mai văzusem astfel în urmă cu 12 ani. Aveam în minte peisaje cu dealuri pierdute în zare, ]n culori din ce ]n ce mai pale, despre care insa nu mai eram sigură dacă le văzusem într-adevăr de la un capăt al livezii, sau le-am visat.

Iată-ne aşadar, de data aceasta cu toţi cei trei copii pe care i-am adus peste 400 de km ca să mănânce cireşe din cireşii de la Hodora. 

Asa incepea drumul nostru pe jos

Ne-am dorit atât de mult, încât nu am mai ţinut cont nici de perioada ploiasă nici de cei care ne spuneau că din cauza grindinii şi ploilor din ultima vreme producţia este foarte scăzută. Totuşi nu am fost dezamăgiţi deloc, mai ales că am adunat pe lângă noi o mulţime de alţi membri ai familiei care ne-au însoţit.

Şi a fost cam aşa:

Am urcat cu maşina până la marginea livezilor apoi am luat-o pe jos pe drumul de pământ, copiii încălţaţi cu cizme de cauciuc şi bucuroşi că se pot afunda în bălţi şi noroiul gros de pe drum, noi cu ce am găsit de împrumut.

Şi am tot mers, bucuroşi că nu plouă şi că suntem norocoşi cărând după noi genţi cu mâncare, apă, haine de ploaie, aparte foto, ba am găsit la destinaţie în bagaj şi un borcan de miere pe care îl primisem şi de care evident că nu aveam nevoie :-) 

Mergeam şi mâncam de colo-colo tot soiul de cireşe. Bune toate, crocante de explodau în gură, însă majoritatea crăpate din cauza ploii, chiar şi cele care abia începeau să se înroşească. 

Maria îşi numără în pumni 14 cireşe şi spune că mai are nevoie de două - căci sunt 16 în clasă. :-) Draga de ea.... În final a trecut la culesul la găseată.

Spre final ne-am bucurat să întâlnim o căruţă care ne-a mai dus o bucată de drum.

Peisajele din partea asta a Moldovei te lasa fara cuvinte

La cules de cirese

În sfârşit ajunşi la rândurile noastre de cireşi.... scoatem găleţile de cules, căci la birou sunt aşteptată cu cireşe, copiii au promis la şcoală, iar bunicii de acasă, bona, toată lumea vrea cireşe.

Dar .... iată că începe ploaia! Fâşurile pe noi, genţile în spinare şi iar la drum înapoi. Maşina se vedea (fără glumă) pe dealul de vizavi.

Noroc că este iunie, afară nu este frig, iar mersul pe jos ne încălzeşte oricum. Numai Eva a fost norocoasă să fie purtată în spate. 

Cirese la Hodora

Intoarcerea prin ploaie

Coliba paznicului livezii

Flori de camp prin livada

Am mai fost la Hodora in acesta primavara, un pic inainte de Paste cu speranta de a gasi ciresii infloriti, dar se cam scuturasera. Am povestit despre asta aici.